Search

Sânziana Candrea

Am să te aștept

Am să te aștept, acolo unde șanse nu-s
Unde chiar și zeii au căzut
Acolo unde nu există loc pentru început.
Am să te aștept, acolo unde valurile au spălat toate visele
Și din când în când doar adierea de vânt
Îmi mai aduce doar sare și nisip.

Advertisements

Curajul de a spune da

brave1

            Dacă tu nu ai grijă de tine, nimeni nu o va face. De aceea, trebuie să ne exprimăm mereu opinia cu curaj și să spunem ceea ce vrem cu adevărat să spunem, chiar dacă uneori deranjează.

Trăind fără frica de a fi judecată sau respinsă la un moment dat, nu este ceva de care ne putem deprinde de la o zi la alta. Ne este frică să nu fim judecate pentru gândurile noastre, pentru aspectul pe care-l avem, dar și pentru alegerile pe care le facem. Totuși, nu există frică mai mare decât aceasta și nu ar trebui să uităm acest lucru. Aceasta se referă la atitudinile noastre limitate, nesiguranța, dar și obsesiile.

 Atunci trebuie să alegem să facem o schimbare în viața noastră. Este cea mai bună mișcare pe care-o putem face. Chiar dacă credem sau nu, timpul intervine întodeauna când noi spunem în cele din urmă ”da” sau ”nu” fără frică.

În final, fiecare afirmație care vine direct din inimă ne ajută să ne definim pe noi înșine în fața celor din jur, astfel încât aceștia să ne cunoască mai bine. Și aceasta se numește: nevoia de a spune ”da” fără frică!

De asemenea, spune ”da” viselor și scopurilor fără teamă.

Premiile lăsate de jurnalistul Joseph Pulitzer

       Joseph Pulitzer, jurnalistul american de origine maghiară s-a născut în anul 1847 la Macău, oraș situat pe Mureș, în familia înstărită a unui evreu care se ocupa cu comerțul de cereale. Acesta pleacă de tânăr de acasă, iar în 1867 devine cetățean american, vorbind la perfecție limba engleză și terminând Facultatea de Drept.

Prima dată a lucrat ca reporter la ziarul în limba germană „Westliche Post”. În momentul în care a plecat de acolo, Pulitzer era editor. Apoi, o perioadă a fost corespondent la ziarul „New York Sun”, după care a cumpărat cotidianul „St. Louis Evening Dispatch”, în 1878.

Peste cinci ani a cumpărat cotidianul „New York World”, care era în pragul falimentului. Sub conducerea lui Joseph, ziarul „New York World” a devenit unul dintre cele mai importante publicații din țară. Erau scrise articole senzaționale, concepute briliant, reportaje despre corupția regimului, dar și despre alte afaceri ”dubioase”.

În anul 1904, Joseph Pulitzer creează Premiul Pulitzer pentru jurnalism american. Acest premiu este acordat anual pentru merite deosebite autorilor de materiale precum reportaje, fotografii, romane și muzică. Primul premiu a fost acordat în anul 1917.

De asemenea, este jurnalistul care a inventat presa galbenă, un model de jurnalism care prezintă știri scurte și nu foarte bine documentate, dar se sprijină pe titluri atractive pentru a vinde. Tehnicile pot include exagerări ale evenimentelor, scandaluri și senzaționalism.

Joseph Pulitzer a depus o muncă intensă pentru formarea jurnaliștilor la nivel universitar. Astfel, prin intermediul celor 2 milioane de dolari pe care le-a lăsat moștenire Universității Columbia, a fost fondată în anul 1912 Școala de Jurnalism.

Citește mai multe despre Premiile Pulitzer aici.

Sursă: http://www.pulitzer.org/

De ce?!

      De ce unii oameni se cred atât de superiori? De ce își fac impresii greșite față de cei pe care nu-i cunosc deloc? De ce nu acordă timp ca să-i cunoască măcar puțin pe cei cu care intră în contact? De ce trebuie să râdă atunci când o persoană încearcă să-și spună părerea în legătură cu un eveniment sau orice altceva?

Cu ce sunt ei mai presus?! Toți suntem oameni, avem aceleași drepturi. Nimeni nu alege locul în care să se nască, nu-și alege familia, culoarea pielii….Nu are posibilitatea de-a alege.

Auzim milioane și milioane de glasuri care ne spun cum ar trebui să gândim. Dar ar trebui să ne trezim măcar pentru o secundă și să răspundem. Nu trebuie să privim în jos, ci doar  în sus,mai ales dacă vrem să câștigăm în fața celor care se cred superiori.

 

Aș vrea…..

 

Aș vrea să am aripi
Să pot zbura departe,
Într-un loc în care să existe doar soare
Dar în care tu să nu fii,
Pentru că l-ai umbri.
 
Aș vrea să pot schimba ceva,
Să îndrept greșelile
Pe care nu le-am făcut voit,
Iar tu să știi de ele,
Că poate s-ar schimba ”ceva”.

Ce nu știam despre Egipt

       Civilizația din Egiptul antic a fost una dintre cele mai dezvoltate și de durată, care datează din anul 3150 î. Hr, conform înțelepciunii convenționale. Aceasta a captat mintea și imaginația copiilor, dar și a savaților, și pentru un motiv bun. Dar există unele lucruri despre Egipt pe care multă lume nu le cunoaște.

pyramids-798401_960_720
Piramidele din Egipt

Atât bărbații, cât și femeile se machiau

Astăzi, machiajul este văzut de mulți oameni ca fiind în mod exclusiv pentru femei, dar la vechii egipteni, machiajul era atât pentru femei, cât și pentru bărbați.
Ei aveau destul de mult machiaj aplica pe față, deoarece credeau că le oferă o protecție specială după voia lui Dumnezeu. În plus, femeile își colorau obrajii cu vopsea roșie și ambele sexe se dădeau cu mult parfum.

Egiptenii au domesticit mai multe animale

Toată lumea știe că egiptenii țineau ca animal de casă pisici, pe care le venerau ca creaturi-zeu, dar au avut, de asemenea, respect pentru uli, câini, lei și babuini. Aceste animale au fost frecvent ținute în casele egiptenilor și au fost adesea mumificate și îngropate împreună cu proprietarii.

Regele Tutankhamon este posibil să fi fost ucis de un hipopotam

Unii istorici cred acum că cunoscutul rege faraon Tutankhamon ar fi murit strivit de un hipopotam. Corpul lui a fost îmbalsamat, dar îi lipsea inima, lucru care era neobișnuit. El a avut, de asemenea, răni care au fost probabil mușcături de la un hipopotam.

Piramidele nu au fost de fapt construite de sclavi

Construirea piramidelor este cu siguranță o muncă grea, și pentru a dovedi că sclavii au fost cei care au luat parte la înălțarea lor, este nevoie de schelete ale muncitorilor bolnavi de artrită și alte boli. Dar noile descoperiri arată că piramidele au fost construite de către lucrători plătiți, nu de sclavi.

Faraonii erau de obicei supraponderali

Când ne gândim la faraoni, ne imaginăm de multe ori, oameni înalți și subțiri de culoare mai închisă și de o mare frumusețe. Probabil că nu a fost cazul, totuși. Berea, vinul, pâinea și mierea de albine erau nelipsite din dieta egipteană.

Muncitorii egipteni au făcut greve pentru condiții mai bune

Situația grea a muncitorului nu este nouă în lumea occidentală post-industrială. Muncitorii egipteni au fost de fapt cunoscuți ca organizatori de greve pentru condiții de muncă mai bune. Organizarea primei greve a avut loc în timpul lui Ramses al III –lea. Aceștia au intrat pur și simplu în templele din apropiere și au refuzat să plece până nu au fost ascultați.

Femeile egiptene s-au bucurat de libertate juridică și financiară

Femeilor nu le-a fost deloc ușor. În SUA, dreptul de vot a fost acceptat mult mai târziu, dar, în Egipt, femeile s-au bucurat de libertate juridică și financiară. Acestea lucrau ca jurați, întocmeau contracte legale, vindeau proprietăți. Și, pentru că nu aveau voie să lucreze în afara casei, ele au lucrat în aceleași locuri cu bărbații și primeau salarii egale.

Egiptenii au adoptat primul tratat de pace

Acum mai mult de 200 de ani, a izbucnit un război între hitiți și egipteni, privind controlul terenurilor în ceea ce este acum Siria. Lupta a fost de multe ori sângeroasă și, după 200 de ani, a fost elaborat tratatul egiptean-hitit. Astăzi, este recunoscut ca cel mai vechi acord de pace din istoria omenirii și se păstrează deasupra intrării în Camera Consiliului de Securitate al Organizației Unite din New York.

Sursă: http://thespiritscience.net/2015/12/30/8-fascinating-things-you-may-not-have-known-about-ancient-egypt/#respond

Lista cărților citite în ultima perioadă

Antoine de Saint-Exupéry

  • Micul prinț

August Strindberg

  • Salonul roșu

Markus Zusak

  • Hoțul de cărți

Yann Martel

  • Viața lui Pi

Dan Brown

  • Simbolul pierdut
  • Conspirația
  • Îngeri și demoni
  • Fortăreața digitală
  • Inferno

Igor Bergler

  • Biblia pierdută

Andre P. G. Gide

  • Pivnițele Vaticanului

Lev Tolstoi

  • Nuvele

Elena Baciorișvili

  • Povestea unei fete și a unui pian cu coadă

Garabet Ibrăileanu

  • Adela

F. Scott Fitzgerald

  • Cei frumoși și blestemați
  • Marele Gatsby

George Orwell

  • O mie nouă sute optzeci și patru (1984)

Jonathan Safran Foer

  • Extrem de tare și incredibil de aproape

Orhan Pamuk

  • Fortăreața albă

Charlotte Bronte

  • Jane Eyre

Gillian Flynn

  • Fata dispărută

Jojo Moyes

  • Înainte să te cunosc

Khaled Hosseini

  • Splendida cetate a celor o mie de sori
  • Și munții au ecou
  • Vânătorii de zmeie

Malala Yousafzai și Christina Lamb

  • Eu sunt Malala

Svetlana Aleksievici

  • Războiul nu are chip de femeie

Paula Hawking

  • Fata din tren

Oscar Wilde

  • Portretul lui Dorian Grey

Lev Tolstoi

  • Ana Karenina

Gustave Flaubert

  • Madame Bovary

Elif Shafak

  • Bastarda Istanbulului

Leila

  • Măritată cu forța

Amin Maalouf 

  • Samarkand

John Grisham

  • Avocatul străzii

Honoré de Balzac

  • Femeia la treizeci de ani

Feodor Dostoievski

  • Crimă și pedeapsă

Ruta Sepetys

  • Printre tonuri cenușii

Christie Watson

  • Acolo unde femeile sunt regi

Gayle Fortman

  • Dacă aș rămâne

Rămâi cu bine

3-woman-with-butterfly-wings

Să se întâmple ce s-o întâmpla fără tine,

Nu mai stau în golurile lăsate de tine,

Uit….

Tu nu ai văzut deloc,

Așa era sortit de la început,

Nimeni nu are pe nimeni,

Absolut nimeni.

Tu nu ai văzut deloc…

Finalul a fost scris de la început…

Mi s-au terminat,

Mi s-au terminat cuvintele,

Rămâi cu bine!

 

Ci de-am fi singuri

Ci, de-am fi singuri amândoi

Și nimeni să ne asculte,

Uitându-mă în ochii tăi,

Ți-aș spune atât de multe….

 

Ar trece vreme și n-am ști

Ce e aceia vreme

Și n-ar fi nimeni din vis

În lume să ne cheme.

 

Am fi departe tare duși,

Străini de lumea întreagă:

Pe veșnicie ți-aș fi dragă,

Tu veșnic mi-ai fi drag;

 

 Cu săruturi am șterge ochii

A lacrimilor urme,

Și cine oare s-o îndura

Al nostru raiu să-l curme?

 

 Ți-aș spune vorbe dulci încet;

Ca să le auzi mai bine,

Tot mai aproape ai pleca

Obrazul tău de mine.

 

 Și-atuncea de ne-om săruta,

A cui să fie vina?

Nici tu, că nu mă auzeai,

Nici eu nu o să fiu pricina.

 

Nicolae Iorga, Ci de-am fi singuri …

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑