Search

Sânziana Candrea

Premiile lăsate de jurnalistul Joseph Pulitzer

       Joseph Pulitzer, jurnalistul american de origine maghiară s-a născut în anul 1847 la Macău, oraș situat pe Mureș, în familia înstărită a unui evreu care se ocupa cu comerțul de cereale. Acesta pleacă de tânăr de acasă, iar în 1867 devine cetățean american, vorbind la perfecție limba engleză și terminând Facultatea de Drept.

Prima dată a lucrat ca reporter la ziarul în limba germană „Westliche Post”. În momentul în care a plecat de acolo, Pulitzer era editor. Apoi, o perioadă a fost corespondent la ziarul „New York Sun”, după care a cumpărat cotidianul „St. Louis Evening Dispatch”, în 1878.

Peste cinci ani a cumpărat cotidianul „New York World”, care era în pragul falimentului. Sub conducerea lui Joseph, ziarul „New York World” a devenit unul dintre cele mai importante publicații din țară. Erau scrise articole senzaționale, concepute briliant, reportaje despre corupția regimului, dar și despre alte afaceri ”dubioase”.

În anul 1904, Joseph Pulitzer creează Premiul Pulitzer pentru jurnalism american. Acest premiu este acordat anual pentru merite deosebite autorilor de materiale precum reportaje, fotografii, romane și muzică. Primul premiu a fost acordat în anul 1917.

De asemenea, este jurnalistul care a inventat presa galbenă, un model de jurnalism care prezintă știri scurte și nu foarte bine documentate, dar se sprijină pe titluri atractive pentru a vinde. Tehnicile pot include exagerări ale evenimentelor, scandaluri și senzaționalism.

Joseph Pulitzer a depus o muncă intensă pentru formarea jurnaliștilor la nivel universitar. Astfel, prin intermediul celor 2 milioane de dolari pe care le-a lăsat moștenire Universității Columbia, a fost fondată în anul 1912 Școala de Jurnalism.

Citește mai multe despre Premiile Pulitzer aici.

Sursă: http://www.pulitzer.org/

De ce?!

      De ce unii oameni se cred atât de superiori? De ce își fac impresii greșite față de cei pe care nu-i cunosc deloc? De ce nu acordă timp ca să-i cunoască măcar puțin pe cei cu care intră în contact? De ce trebuie să râdă atunci când o persoană încearcă să-și spună părerea în legătură cu un eveniment sau orice altceva?

Cu ce sunt ei mai presus?! Toți suntem oameni, avem aceleași drepturi. Nimeni nu alege locul în care să se nască, nu-și alege familia, culoarea pielii….Nu are posibilitatea de-a alege.

Auzim milioane și milioane de glasuri care ne spun cum ar trebui să gândim. Dar ar trebui să ne trezim măcar pentru o secundă și să răspundem. Nu trebuie să privim în jos, ci doar  în sus,mai ales dacă vrem să câștigăm în fața celor care se cred superiori.

 

Aș vrea…..

 

Aș vrea să am aripi
Să pot zbura departe,
Într-un loc în care să existe doar soare
Dar în care tu să nu fii,
Pentru că l-ai umbri.
 
Aș vrea să pot schimba ceva,
Să îndrept greșelile
Pe care nu le-am făcut voit,
Iar tu să știi de ele,
Că poate s-ar schimba ”ceva”.

Ce nu știam despre Egipt

       Civilizația din Egiptul antic a fost una dintre cele mai dezvoltate și de durată, care datează din anul 3150 î. Hr, conform înțelepciunii convenționale. Aceasta a captat mintea și imaginația copiilor, dar și a savaților, și pentru un motiv bun. Dar există unele lucruri despre Egipt pe care multă lume nu le cunoaște.

pyramids-798401_960_720
Piramidele din Egipt

Atât bărbații, cât și femeile se machiau

Astăzi, machiajul este văzut de mulți oameni ca fiind în mod exclusiv pentru femei, dar la vechii egipteni, machiajul era atât pentru femei, cât și pentru bărbați.
Ei aveau destul de mult machiaj aplica pe față, deoarece credeau că le oferă o protecție specială după voia lui Dumnezeu. În plus, femeile își colorau obrajii cu vopsea roșie și ambele sexe se dădeau cu mult parfum.

Egiptenii au domesticit mai multe animale

Toată lumea știe că egiptenii țineau ca animal de casă pisici, pe care le venerau ca creaturi-zeu, dar au avut, de asemenea, respect pentru uli, câini, lei și babuini. Aceste animale au fost frecvent ținute în casele egiptenilor și au fost adesea mumificate și îngropate împreună cu proprietarii.

Regele Tutankhamon este posibil să fi fost ucis de un hipopotam

Unii istorici cred acum că cunoscutul rege faraon Tutankhamon ar fi murit strivit de un hipopotam. Corpul lui a fost îmbalsamat, dar îi lipsea inima, lucru care era neobișnuit. El a avut, de asemenea, răni care au fost probabil mușcături de la un hipopotam.

Piramidele nu au fost de fapt construite de sclavi

Construirea piramidelor este cu siguranță o muncă grea, și pentru a dovedi că sclavii au fost cei care au luat parte la înălțarea lor, este nevoie de schelete ale muncitorilor bolnavi de artrită și alte boli. Dar noile descoperiri arată că piramidele au fost construite de către lucrători plătiți, nu de sclavi.

Faraonii erau de obicei supraponderali

Când ne gândim la faraoni, ne imaginăm de multe ori, oameni înalți și subțiri de culoare mai închisă și de o mare frumusețe. Probabil că nu a fost cazul, totuși. Berea, vinul, pâinea și mierea de albine erau nelipsite din dieta egipteană.

Muncitorii egipteni au făcut greve pentru condiții mai bune

Situația grea a muncitorului nu este nouă în lumea occidentală post-industrială. Muncitorii egipteni au fost de fapt cunoscuți ca organizatori de greve pentru condiții de muncă mai bune. Organizarea primei greve a avut loc în timpul lui Ramses al III –lea. Aceștia au intrat pur și simplu în templele din apropiere și au refuzat să plece până nu au fost ascultați.

Femeile egiptene s-au bucurat de libertate juridică și financiară

Femeilor nu le-a fost deloc ușor. În SUA, dreptul de vot a fost acceptat mult mai târziu, dar, în Egipt, femeile s-au bucurat de libertate juridică și financiară. Acestea lucrau ca jurați, întocmeau contracte legale, vindeau proprietăți. Și, pentru că nu aveau voie să lucreze în afara casei, ele au lucrat în aceleași locuri cu bărbații și primeau salarii egale.

Egiptenii au adoptat primul tratat de pace

Acum mai mult de 200 de ani, a izbucnit un război între hitiți și egipteni, privind controlul terenurilor în ceea ce este acum Siria. Lupta a fost de multe ori sângeroasă și, după 200 de ani, a fost elaborat tratatul egiptean-hitit. Astăzi, este recunoscut ca cel mai vechi acord de pace din istoria omenirii și se păstrează deasupra intrării în Camera Consiliului de Securitate al Organizației Unite din New York.

Sursă: http://thespiritscience.net/2015/12/30/8-fascinating-things-you-may-not-have-known-about-ancient-egypt/#respond

Lista cărților citite în ultima perioadă

Antoine de Saint-Exupéry

  • Micul prinț

August Strindberg

  • Salonul roșu

Markus Zusak

  • Hoțul de cărți

Yann Martel

  • Viața lui Pi

Dan Brown

  • Simbolul pierdut
  • Conspirația
  • Îngeri și demoni
  • Fortăreața digitală
  • Inferno

Igor Bergler

  • Biblia pierdută

Andre P. G. Gide

  • Pivnițele Vaticanului

Lev Tolstoi

  • Nuvele

Elena Baciorișvili

  • Povestea unei fete și a unui pian cu coadă

Garabet Ibrăileanu

  • Adela

F. Scott Fitzgerald

  • Cei frumoși și blestemați
  • Marele Gatsby

George Orwell

  • O mie nouă sute optzeci și patru (1984)

Jonathan Safran Foer

  • Extrem de tare și incredibil de aproape

Orhan Pamuk

  • Fortăreața albă

Charlotte Bronte

  • Jane Eyre

Gillian Flynn

  • Fata dispărută

Jojo Moyes

  • Înainte să te cunosc

Khaled Hosseini

  • Splendida cetate a celor o mie de sori
  • Și munții au ecou
  • Vânătorii de zmeie

Malala Yousafzai și Christina Lamb

  • Eu sunt Malala

Svetlana Aleksievici

  • Războiul nu are chip de femeie

Paula Hawking

  • Fata din tren

Oscar Wilde

  • Portretul lui Dorian Grey

Lev Tolstoi

  • Ana Karenina

Gustave Flaubert

  • Madame Bovary

Elif Shafak

  • Bastarda Istanbulului

Leila

  • Măritată cu forța

Amin Maalouf 

  • Samarkand

John Grisham

  • Avocatul străzii

Honoré de Balzac

  • Femeia la treizeci de ani

 

 

Rămâi cu bine

3-woman-with-butterfly-wings

Să se întâmple ce s-o întâmpla fără tine,

Nu mai stau în golurile lăsate de tine,

Uit….

Tu nu ai văzut deloc,

Așa era sortit de la început,

Nimeni nu are pe nimeni,

Absolut nimeni.

Tu nu ai văzut deloc…

Finalul a fost scris de la început…

Mi s-au terminat,

Mi s-au terminat cuvintele,

Rămâi cu bine!

 

Ci de-am fi singuri

Ci, de-am fi singuri amândoi

Și nimeni să ne asculte,

Uitându-mă în ochii tăi,

Ți-aș spune atât de multe….

 

Ar trece vreme și n-am ști

Ce e aceia vreme

Și n-ar fi nimeni din vis

În lume să ne cheme.

 

Am fi departe tare duși,

Străini de lumea întreagă:

Pe veșnicie ți-aș fi dragă,

Tu veșnic mi-ai fi drag;

 

 Cu săruturi am șterge ochii

A lacrimilor urme,

Și cine oare s-o îndura

Al nostru raiu să-l curme?

 

 Ți-aș spune vorbe dulci încet;

Ca să le auzi mai bine,

Tot mai aproape ai pleca

Obrazul tău de mine.

 

 Și-atuncea de ne-om săruta,

A cui să fie vina?

Nici tu, că nu mă auzeai,

Nici eu nu o să fiu pricina.

 

Nicolae Iorga, Ci de-am fi singuri …

Tabăra Meseriașilor din Țara lui Andrei: muncă, distracție și un pas spre schimbarea viitorului

Timp de o lună de zile, peste 200 de elevi de la școlile și liceele tehnologice din județul Gorj și-au început ziua strigând: „Hei, hei, hei, Țara lui Andrei! Cine suntem noi? Meseriașii!”

Tabăra Meseriașilor, din cadrul inițiativei România Meseriașă, este comunitatea ce vine în sprijinul educației profesionale pentru a construi o Românie mai bună. Este un proiect care s-a bazat pe ateliere de dezvoltare profesională și personală, destinat în acest an elevilor și profesorilor din clasele IX-XI, din 24 de licee tehnologice și școli profesionale din județul Gorj.

Ediția din acest an din Tabăra Meseriașilor a completat programa școlară și i-a ajutat pe elevi să fie mai pregătiți pentru piața muncii, după încheierea studiilor. Anul acesta, proiectul s-a concentrat asupra a patru domenii sudiate de copii: Electric, Mecanică, Electric și Construcții, Turism și Alimentație.

„În Tabăra Meseriașilor intri elev ambițios și ieși meseriaș priceput.”

În cele patru săptămâni, elevii au fost împărțiți în serii de câte 50, împărțiți apoi în două grupe: albastru și verde. În fiecare serie, tinerii meseriași au participat la ateliere de dezvoltare personală menite să-i pregătească pentru câmpul muncii, dar și la ateliere practice sub îndrumarea mentorilor: pilotul auto Gabi Onofrei, inițiatorii proiectului EfdeN, Claudiu Butacu și Mihai Toader-Pasti, și chef Cezar Munteanu.

„În fiecare săptămână, rezultatul a fost peste așteptări.”

Meseriașii din prima serie, împreună cu mentorii, au construit și au dat viață unei machete detaliate a unui Târgu Jiu mai sustenabil, din punct de vedere energetic.

Citește mai multe aici.

Tu ce alegi: Frica sau curajul?

Cartea Lecții de magie: Cum să-ți cultivi creativitatea, scrisă de Elizabeth Gilbert este, așa cum spune și titlul, despre creativitate. Este cartea care m-a făcut să-mi schimb părerea despre ce credeam despre mine, și cea care m-a ajutat să-mi alung anumite gânduri care începeau să-și facă cuib în mintea mea.

Scriitoarea Elizabeth Gilbert redă în primele pagini ale cărții ceea ce i-a spus unei studente Jack Gilbert (cu care nu era rudă scriitoarea), poet și profesor de scriere creativă la Universitatea din Tennessee, Knoxville. Studenta timidă a fost luată deoparte de profesor după un curs de poezie, care a felicitat-o și a întrebat-o: Ce vrei să faci în viață? Ea a recunoscut că i-ar plăcea să fie scriitoare.

El i-a zâmbit fetei cu o compasiune nemărginită și a întrebat-o: Ai curajul? Ai curajul să duci la îndeplinire această lucrare? Comorile ascunse din tine speră că vei spune da.

Pentru că, în fiecare dintre noi stau ascunse comori, dar doar de noi depinde ca ele să fie aduse la suprafață. Sunt precum diamantul. Cu cât este șlefuit mai mult, cu atât va străluci mai tare. Trebuie doar să avem curajul să scoatem la iveală acele comori care stau ascunse.

Căutarea și descoperirea acelor nestemate, ne vor ajuta să ducem o viață creativă. Pentru că, curajul este cel care face diferența dintre o viață banală și una plină de magie. Și chiar dacă creativitatea este diferită de la o persoană la alta, un lucru este clar: o viață creativă este o viață mai amplă, cu un orizont mai larg, o viață mai fericită și de o mie de ori mai interesantă. Să trăiești în felul acesta, dând la iveală necontenit și cu încăpățânare nestematele ascunse în tine, este o artă în sine”, spune Elizabeth Gilbert.

 Dar, așa cum bine știm, de multe ori ne lipsește curajul. De aceea, trebuie să facem rost de gramul de curaj. Pentru că, atunci când curajul moare, creativitatea moare odată cu el. Atunci apare frica, care duce la apariția mai multor motive. Sunt cele care te (mă) împiedică să ai/am o viață creativă.

  • Ți-e teamă că nu ai talent.
  • Ți-e teamă că vei fi respins, criticat, ridiculizat, neînțeles sau, mai rău decât toate la un loc, ignorat.
  • Ți-e teamă că altcineva a făcut deja mai bine ce vrei tu să faci.
  • Ți-e teamă că nu vei fi luat în serios.
  • Ți-e teamă că visele tale sunt penibile.
  • Ți-e teamă că nu ai disciplina necesară.
  • Ți-e teamă că într-o bună zi vei privi în urmă la încercările tale de-a fi creativ ca la o pierdere uriașă de timp, efort și bani.
  • Ți-e teamă că vei arăta tuturor că ești mediocru, nătărău, diletant sau narcisist.
  • Ți-e teamă de ce vor spune colegii dacă-ți exprimi cu voce tare adevărul personal.
  • Ți-e teamă că o să-ți dezvălui demonii și chiar nu vrei să-ți întâlnești demonii.
  • Ți-e teamă că ți-ai neglijat atâta timp creativitatea, încât ai pierdut acest dar.
  • Ți-e teamă că ești prea bătrân ca să începi.
  • Ți-e teamă că ești prea tânăr ca să începi.
  • Ți-e teamă fiindcă ceva ți-a mers bine în viață o dată și, evident, acest lucru nu se poate întâmpla din nou.
  • Ți-e teamă fiindcă nimic nu ți-a mers bine vreodată în viață, așa că ce rost are să mai încerci?
  • Ți-e teamă că o să ai o singură realizare importantă
  • Ți-e teamă că nu o să ai nici o realizare importantă.

Probabil acestea sunt cele mai frecvente motive care nu ne lasă să facem ceea ce am vrea. Oricum, lista fricii poate fi nesfârșită și deprimantă. În plus, și frica devine plictisitoare la un moment dat dintr-un singur motiv: fiecare zi este la fel.

Doar de noi depinde ca visele, aspirațiile și perspectivele să iasă la suprafață, să se îndeplinească. În sfera creativității nu ai nevoie de frică. Atunci când ceva îți stârnește curiozitatea, apucă-te de treabă. Nu lăsa ca acea curiozitate să rămână doar o curiozitate. Încearcă să afli mai multe despre ea. Nu o lăsa să dispară. Trebuie să crezi cu tărie în calitățile tale și lasă inspirația să te ducă unde vrea ea.

„Nu uita că de-a lungul timpului oamenii au creat tot felul de lucruri fără să facă prea mult caz. Facem lucruri fiindcă ne place să facem lucruri, fiindcă oamenii au ceva special – o bogăție care prisosește, ceea ce romanciera Marilynne Robinson numește „supraabundență magică”, scrie Elizabeth Gilberth.”

De ce să nu facem ceea ce ne dorim? Pentru că totul este trecător, iar noi suntem liberi să creăm, să explorăm și să învățăm să ne cultivăm un adând simț al îndreptățirii personale. Elizabeth spune că: „Îndreptățirea creativă înseamnă pur și simplu să crezi că îți este permis să fii aici și că, în virtutea faptului că tu ești aici, îți este permis să ai un cuvânt de spus și o viziune proprie.” 

Bineînțeles că este greu, dar dacă n-ar fi greu, toată lumea ar face asta și n-ar mai fi nimic special și interesant. Atunci va apărea etichetarea, fiindcă asta le place oamenilor să facă. „De fapt,etichetarea e ceva ce oamenii trebuie să facă pentru a simți că au pus haosul existenței într-o oarecare ordine reconfortantă, scrie scriitoarea Elizabeth.”

Pe această temă, actorul și scriitorul William Claude Dukenfield a spus: „Nu contează cum te strigă ceilalți; contează la ce nume răspunzi tu.” Poate nici nu trebuie să răspunzi!

Mereu trebuie să ai încredere în tine. Nu trebuie să te gândești la ce vor spune cei din jur. Ei nu se gândesc la tine. Nu s-au gândit la tine. Și, nici nu se vor gândi niciodată la tine. În general, oamenii nu se gândesc decât la ei însăși.

„Așa că fii oricine vrei să fii. Fă orice vrei să faci. Îndeletnicește-te cu orice te fascinează și te umple de viață. Creează orice vrei să creezi – nu are nimic dacă o să iasă nemaipomenit de … imperfect, fiindcă cel mai probabil nimeni n-o să bage de seamă”. Este sfatul pe care ni-l dă scriitoarea Elizabeth Gilbert.

PS: Mulțumesc unei prietene dragi pentru că mi-a făcut cadou această carte.

 

Blog at WordPress.com.

Up ↑