Search

Sânziana Candrea

Life is like a journey on a train

Life is like a journey on a train
with its stations, with changes of routes and with accidents!
At birth we boarded the train and met our parents, and we believe they will always travel on our side. However, at some station our parents will step down from the train, leaving us on this journey alone. As time goes by, other people will board the train; and they will be significant i.e. our siblings, friends, children, and even the love of our life. Many will step down and leave a permanent vacuum. Others will go so unnoticed that we don’t realize that they vacated their seats! This train ride will be full of joy, sorrow, fantasy, expectations, hellos, goodbyes, and farewells. Success consists of having a good relationship with all the passengers…requiring that we give the best of ourselves.

The mystery to everyone is: We do not know at which station we ourselves will step down. So, we must live in the best way – Love, forgive, and offer the best of who we are. It is important to do this because when the time comes for us to step down and leave our seat empty, we should leave behind beautiful memories for those who will continue to travel on the train of life without us.
I wish you a joyful journey for the coming years on your train
of life. Reap success, give lots of love and be happy.
More importantly, be thankful for the journey!
Lastly, I thank you for being one of the
passengers on my train!

Sursă: http://lessonslearnedinlife.com

Advertisements

Principiul oglinzii

Ai auzit vreodată de principiul oglinzii? Acesta afirmă ceea ce vezi în alte persoane, adică reflectarea reală a ceea ce ești tu. Cu alte cuvinte, dacă ai tendința de-a vedea anumite caracteristici în oameni, atunci ceea ce vei observa este o reflectare a ceea este în interiorul tău.

Scopul principiului este de-a permite rezolvarea problemelor cu grupuri de persoane apropiate și care aparțin cercului nostru social, indiferent dacă sunt probleme serioase sau simple. Acești oameni pot fi cunoscuți, colegi, rude sau prieteni.

Principiul de bază al legii oglinzii afirmă că inima este originea tuturor lucrurilor. Acest lucru este adevărat în cazul în care motivele pentru care am minți față de noi au legătură cu opiniile sau acțiunile altora.

Un argument destul de puternic pentru acest lucru este prezentat cu un exemplu simplu: Uită-te la modul în care cei din jurul tău reacționează la comentariile sau acțiunile pe care le primesc. Fiecare persoană experimentează sentimente diferite. Acest lucru sugerează faptul că reacțiile sunt raportate la ceea ce se află în inima fiecărei persoane.

Poți înțelege modul în care funcționează acest lucru și, de asemenea, să începi să schimbi reacțiile negative prin folosirea acestui principiu. Este vorba de a învăța să reacționezi la situații mai calm și să te eliberezi de gânduri, care sunt dăunătoare pentru minte.

Cum pui în practică principiul oglinzii:

Oamenii pe care îi întâlnim în mediul nostru reprezintă o parte esențială a vieții noastre și a ceea ce suntem ca ființe umane. Unii dintre ei pot adesea să ne enerveze cu o infinitate de lucruri, ceea ce este perfect normal.

Modul în care aceștia acționează, reacțiile și minciunile lor, și cum încearcă să controleze viețile noastre toate se simt nedorite.

Cu toate acestea, trebuie să analizăm modul în care alte persoane acționează fără să reacționăm în nici un fel. Trebuie să ne analizăm și să ne vedem greșelile din propriul nostru comportament. Este un mod minunat de a ne elibera și învăța să iertăm cu adevărat.

Până când?

Oare cât mai poate suporta un om căruia în fiecare zi i se întâmplă ceva. Pentru că, nu știu cum se întâmplă, dar mereu are grijă cineva să-ți strice ziua, să te facă să te simți un nimeni. Poate că pare ceva greu de crezut, dar chiar se întâmplă. Și cu siguranță mai sunt și alții care se află în aceeași situație.

Așa că, stau câteodată și mă întreb; oare cu ce am greșit, de ce tot ce este mai rău trebuie să ni se întâmple nouă? Sunt eu mult prea sensibilă și pun totul la suflet, chiar și atunci când nu ar trebui? Ar trebui să privesc oamenii cu alți ochi? E greșit că îți vezi doar de “părticica” ta, ajutând de fiecare dată pe cel care-ți cere ajutorul?

Am să te aștept

Am să te aștept, acolo unde șanse nu-s
Unde chiar și zeii au căzut
Acolo unde nu există loc pentru început.
Am să te aștept, acolo unde valurile au spălat toate visele
Și din când în când doar adierea de vânt
Îmi mai aduce doar sare și nisip.

Curajul de a spune da

brave1

            Dacă tu nu ai grijă de tine, nimeni nu o va face. De aceea, trebuie să ne exprimăm mereu opinia cu curaj și să spunem ceea ce vrem cu adevărat să spunem, chiar dacă uneori deranjează.

Trăind fără frica de a fi judecată sau respinsă la un moment dat, nu este ceva de care ne putem deprinde de la o zi la alta. Ne este frică să nu fim judecate pentru gândurile noastre, pentru aspectul pe care-l avem, dar și pentru alegerile pe care le facem. Totuși, nu există frică mai mare decât aceasta și nu ar trebui să uităm acest lucru. Aceasta se referă la atitudinile noastre limitate, nesiguranța, dar și obsesiile.

 Atunci trebuie să alegem să facem o schimbare în viața noastră. Este cea mai bună mișcare pe care-o putem face. Chiar dacă credem sau nu, timpul intervine întodeauna când noi spunem în cele din urmă ”da” sau ”nu” fără frică.

În final, fiecare afirmație care vine direct din inimă ne ajută să ne definim pe noi înșine în fața celor din jur, astfel încât aceștia să ne cunoască mai bine. Și aceasta se numește: nevoia de a spune ”da” fără frică!

De asemenea, spune ”da” viselor și scopurilor fără teamă.

Premiile lăsate de jurnalistul Joseph Pulitzer

       Joseph Pulitzer, jurnalistul american de origine maghiară s-a născut în anul 1847 la Macău, oraș situat pe Mureș, în familia înstărită a unui evreu care se ocupa cu comerțul de cereale. Acesta pleacă de tânăr de acasă, iar în 1867 devine cetățean american, vorbind la perfecție limba engleză și terminând Facultatea de Drept.

Prima dată a lucrat ca reporter la ziarul în limba germană „Westliche Post”. În momentul în care a plecat de acolo, Pulitzer era editor. Apoi, o perioadă a fost corespondent la ziarul „New York Sun”, după care a cumpărat cotidianul „St. Louis Evening Dispatch”, în 1878.

Peste cinci ani a cumpărat cotidianul „New York World”, care era în pragul falimentului. Sub conducerea lui Joseph, ziarul „New York World” a devenit unul dintre cele mai importante publicații din țară. Erau scrise articole senzaționale, concepute briliant, reportaje despre corupția regimului, dar și despre alte afaceri ”dubioase”.

În anul 1904, Joseph Pulitzer creează Premiul Pulitzer pentru jurnalism american. Acest premiu este acordat anual pentru merite deosebite autorilor de materiale precum reportaje, fotografii, romane și muzică. Primul premiu a fost acordat în anul 1917.

De asemenea, este jurnalistul care a inventat presa galbenă, un model de jurnalism care prezintă știri scurte și nu foarte bine documentate, dar se sprijină pe titluri atractive pentru a vinde. Tehnicile pot include exagerări ale evenimentelor, scandaluri și senzaționalism.

Joseph Pulitzer a depus o muncă intensă pentru formarea jurnaliștilor la nivel universitar. Astfel, prin intermediul celor 2 milioane de dolari pe care le-a lăsat moștenire Universității Columbia, a fost fondată în anul 1912 Școala de Jurnalism.

Citește mai multe despre Premiile Pulitzer aici.

Sursă: http://www.pulitzer.org/

De ce?!

      De ce unii oameni se cred atât de superiori? De ce își fac impresii greșite față de cei pe care nu-i cunosc deloc? De ce nu acordă timp ca să-i cunoască măcar puțin pe cei cu care intră în contact? De ce trebuie să râdă atunci când o persoană încearcă să-și spună părerea în legătură cu un eveniment sau orice altceva?

Cu ce sunt ei mai presus?! Toți suntem oameni, avem aceleași drepturi. Nimeni nu alege locul în care să se nască, nu-și alege familia, culoarea pielii….Nu are posibilitatea de-a alege.

Auzim milioane și milioane de glasuri care ne spun cum ar trebui să gândim. Dar ar trebui să ne trezim măcar pentru o secundă și să răspundem. Nu trebuie să privim în jos, ci doar  în sus,mai ales dacă vrem să câștigăm în fața celor care se cred superiori.

 

Aș vrea…..

 

Aș vrea să am aripi
Să pot zbura departe,
Într-un loc în care să existe doar soare
Dar în care tu să nu fii,
Pentru că l-ai umbri.
 
Aș vrea să pot schimba ceva,
Să îndrept greșelile
Pe care nu le-am făcut voit,
Iar tu să știi de ele,
Că poate s-ar schimba ”ceva”.

Ce nu știam despre Egipt

       Civilizația din Egiptul antic a fost una dintre cele mai dezvoltate și de durată, care datează din anul 3150 î. Hr, conform înțelepciunii convenționale. Aceasta a captat mintea și imaginația copiilor, dar și a savaților, și pentru un motiv bun. Dar există unele lucruri despre Egipt pe care multă lume nu le cunoaște.

pyramids-798401_960_720
Piramidele din Egipt

Atât bărbații, cât și femeile se machiau

Astăzi, machiajul este văzut de mulți oameni ca fiind în mod exclusiv pentru femei, dar la vechii egipteni, machiajul era atât pentru femei, cât și pentru bărbați.
Ei aveau destul de mult machiaj aplica pe față, deoarece credeau că le oferă o protecție specială după voia lui Dumnezeu. În plus, femeile își colorau obrajii cu vopsea roșie și ambele sexe se dădeau cu mult parfum.

Egiptenii au domesticit mai multe animale

Toată lumea știe că egiptenii țineau ca animal de casă pisici, pe care le venerau ca creaturi-zeu, dar au avut, de asemenea, respect pentru uli, câini, lei și babuini. Aceste animale au fost frecvent ținute în casele egiptenilor și au fost adesea mumificate și îngropate împreună cu proprietarii.

Regele Tutankhamon este posibil să fi fost ucis de un hipopotam

Unii istorici cred acum că cunoscutul rege faraon Tutankhamon ar fi murit strivit de un hipopotam. Corpul lui a fost îmbalsamat, dar îi lipsea inima, lucru care era neobișnuit. El a avut, de asemenea, răni care au fost probabil mușcături de la un hipopotam.

Piramidele nu au fost de fapt construite de sclavi

Construirea piramidelor este cu siguranță o muncă grea, și pentru a dovedi că sclavii au fost cei care au luat parte la înălțarea lor, este nevoie de schelete ale muncitorilor bolnavi de artrită și alte boli. Dar noile descoperiri arată că piramidele au fost construite de către lucrători plătiți, nu de sclavi.

Faraonii erau de obicei supraponderali

Când ne gândim la faraoni, ne imaginăm de multe ori, oameni înalți și subțiri de culoare mai închisă și de o mare frumusețe. Probabil că nu a fost cazul, totuși. Berea, vinul, pâinea și mierea de albine erau nelipsite din dieta egipteană.

Muncitorii egipteni au făcut greve pentru condiții mai bune

Situația grea a muncitorului nu este nouă în lumea occidentală post-industrială. Muncitorii egipteni au fost de fapt cunoscuți ca organizatori de greve pentru condiții de muncă mai bune. Organizarea primei greve a avut loc în timpul lui Ramses al III –lea. Aceștia au intrat pur și simplu în templele din apropiere și au refuzat să plece până nu au fost ascultați.

Femeile egiptene s-au bucurat de libertate juridică și financiară

Femeilor nu le-a fost deloc ușor. În SUA, dreptul de vot a fost acceptat mult mai târziu, dar, în Egipt, femeile s-au bucurat de libertate juridică și financiară. Acestea lucrau ca jurați, întocmeau contracte legale, vindeau proprietăți. Și, pentru că nu aveau voie să lucreze în afara casei, ele au lucrat în aceleași locuri cu bărbații și primeau salarii egale.

Egiptenii au adoptat primul tratat de pace

Acum mai mult de 200 de ani, a izbucnit un război între hitiți și egipteni, privind controlul terenurilor în ceea ce este acum Siria. Lupta a fost de multe ori sângeroasă și, după 200 de ani, a fost elaborat tratatul egiptean-hitit. Astăzi, este recunoscut ca cel mai vechi acord de pace din istoria omenirii și se păstrează deasupra intrării în Camera Consiliului de Securitate al Organizației Unite din New York.

Sursă: http://thespiritscience.net/2015/12/30/8-fascinating-things-you-may-not-have-known-about-ancient-egypt/#respond

Blog at WordPress.com.

Up ↑