Bizar, castelul solitar

Pe-o stâncă arsă priveghează,

Şi feudal împrăştiază

Poema timpului barbar,

Bizar, castelul solitar.Un cavaler în za de fier

Pe-un cal de umbră-naintează,

A lui armură scânteiază

Sub mortul lunii hemisfer,

Un cavaler în za de fier.Pe turnul nalt e un semnal,

Dar poarta este ferecată

Şi nici o umbră nu s-arată,

Ci roşu arde un fanal,

Pe turnul nalt, suprem semnal.

Mai face-apoi un singur salt,
Apoi descalecă îndată…
Azvârle scara fermecată
În sus, în sus spre turnul nalt,
Mai face-apoi un singur salt.

L-aşteaptă buzele de jar,
L-aşteaptă sânurile calde,
Şi ochii două mari smaralde,
Iar sub al dragostei pojar
L-aşteaptă buzele de jar.

E sus pe turlă… dar un corb
Croncănitor îl ocoleşte…
La lună zaua lui sclipeşte,
Înaintează ca un orb,
Sub croncănirile de corb.

Şi iată-l într-un coridor
Întunecos ca şi mormântul,
Dar nu-n zadar şi-a dat cuvântul…
Nestrămutat e al său dor,
Şi iată-l într-un coridor.

Fantasme ies din orice unghi
Şi pe sub bolte feudale
Răsună hohote fatale…
În mână strânge al său junghi…
Fantasme ies din orice unghi.

Dar raze palide străbat
Din fund, prin geamuri ogivale,
Ajunge-n fundul unei sale,
Aude glasul adorat,
Şi raze palide străbat.

Cuprinsă-n braţe de atlet,
Sub sărutarea furtunoasă,
Copila tremură sfioasă.
Dar el o duce-ncet-încet,
Cuprinsă-n braţe de atlet.

Pe turla naltă au sosit.
Ea spăimântată se mlădie,
Dar el de scara de frânghie
Se încleştează fericit…
Pe turla naltă au sosit.

Coboară… corbii croncănesc…
De-asupra lor e clar de lună,
Dar două ţipete râsună…
La geamuri râsete rânjesc,
Pe turlă corbii croncănesc.

  Cincinat Pavelescu

Advertisements