Este deja decembrie. Mai sunt câteva zile și se termină anul. A trecut așa de repede încât nu mi-am dat seama.  Peste câteva luni o să termin și facultatea, și trebuie să mă acomodez cu gândul că nu o să mai am timpul pe care îl aveam, nu o să mai am atâta libertate să fac ce vreau. Trebuie să mă duc la muncă, să fac unele sacrificii și să mă gândesc bine la ceea ce vreau de la viitor.

Peste 21 de zile vine Crăciunul, și o să mă duc acasă la părinți, pentru că nu se știe dacă anii viitori o să mă mai pot duce. Atunci când nu mai ești elev sau student, ești ocupată, nu mai ai timp să te ocupi atât de mult pe cât ai vrea de ei, să-ți vizitezi părinții, rudele, pe cei dragi.

Am văzut de dimineață o reclamă care m-a impresionat foarte mult. În reclamă apare un bătrânel care deși avea 2 copiii, s-a pregătit cu tot ce trebuie și îi aștepta acasă de Sărbători, dar a primit câteva telefoane în care îl anunțau că nu o să ajungă, pentru că lucrează, sunt ocupați, au propria viață și nu mai au timp să ajungă să-și viziteze tatăl. Atunci se întâmplă ceva trist.

Bătrânelul se întristează, ia cina singur, și atunci apare cadrul cu copiii acestuia, care primesc o scrisoare în care este scrisă o veste rea despre tatăl lor. Aceștia lasă totul, și se duc acasă, se întâlnesc toți la poartă, plângând. Când intră în casă, apare tatăl din bucătărie, și pune: „Asta a trebuit să fac ca să fim toți împreună!?”

Pe mine m-a impresionat mult pentru că toți plecăm de acasă, iar părinții rămân singuri și le este foarte greu, mai ales de Sărbători, să stea singuri, fără copii.

Advertisements