Fericirea şi nefericirea- extreme ale aceluiaşi continuum.

50f843757549d.preview-620În ziua de astăzi, unii copii, de la distanţă par fericiţi, dar nu este aşa. Celor din jur nu le pasă de nimeni. Părinţii nu îşi dau seama că, chiar dacă copilul lor pare fericit, el chiar nu este. Ei cred că dacă le dau bani, le cumpără haine şi ce au nevoie, chiar se simt bine şi sunt fericiţi.

Unele familii sunt dezorganizate, se ceartă între ei sau chiar se bat. Ei nu îşi dau seama că aceste lucruri le fac rău copiilor. Aceste lucruri îi afectează foarte mult. Ei se izolează, nu mai zâmbesc, nu se mai bucură de copilărie,la şcoală stau singuri, se marginalizează de colegi şi de tot ce îi înconjoară.

Cel mai important ar fi, ca mamele şi taţii să stea de vorbă cu copiii, să îi întrebe dacă au probleme la şcoală sau dacă se simt fericiţi. Ei suferă atunci când văd alţi părinţi ţinându – şi de mână  copiii, jucandu – se cu ei, făcând toate lucrurile pe care şi  le -ar dori şi ei, dar alături de părinţi.

Văzându – i retraşi, ceilalţi copii îşi bat joc de ei, nu îi acceptă să se joace şi nici să stea lângă ei. Fără să – şi dea seama, pot să se îmbolnăvească şi atunci când părinţii îşi vor da seama, va fi prea târziu.

Aşa cum reiese din titlu, există şi cazuri fericite. Părinţii ştiu să fie alături de copii, să împărtăşească fiecare moment cu ei, să îi ajute şi să – i sfătuiască în fiecare clipă când au nevoie.

copil-trist

Advertisements