Search

Sânziana Candrea

Demons

My heart is weak
Tear it down piece by piece
Leave me to think
Deep in my structure
I think I still love her

But I need some sleep
You’ve taken my breath away
Now I want to breathe
Cause I cannot see what you can see
So easily

I thought my demons were almost defeated
But you took their side
And you pull them to freedom
I kept your secrets and I thought that
You would do the same

Leave me in peace
Caught in my memories
Lost underneath
Deep in my structure
I feel a rupture

From where she should be
You’ve taken my breath from me
Now I want to breathe
Cause I cannot see what you can see
So easily

I thought my demons were almost defeated
But you took their side
And you pull them to freedom
They know my secrets and won’t let me go
Won’t let me go

I thought my demons were almost defeated
But you took their side
And you pull them to freedom
I kept your secrets and I thought that
You would do the same

 

 

 

Advertisements

Întotdeauna primim ceea ce oferim

   Deși nu suntem întotdeauna conștienți de acest lucru, primim ceea ce oferim. Dacă ceea ce dăm este bun pentru cealaltă persoană, vom primi înapoi pozitivitate. În schimb, dacă răutatea și negativitatea sunt cele care predomină, aceleași lucru vom experimenta și noi.

Rezultatele acțiunilor noastre nu apar întotdeauna imediat. Însă, odată cu trecerea timpului, vom culege ceea ce am semănat. Și când vine momentul, am uitat deja ce am făcut. Atunci ne întrebăm de ce ni s-a întâmplat asta, nu-i așa?

Unii îi spun dreptate, alții karma. Indiferent de cum vrem să-i spunem, adevărul este că fiecare om ar trebui să se concentreze pe ceea ce oferă și cum oferă. De aceea trebuie privit în viitor. Vom recolta fructe sănătoase, chiar dacă nu se știe când.

Care este atitudinea ta față de viață?

Chiar dacă este greu de crezut, atitudinea pe care o avem față de viață – precum și deciziile pe care le luăm – ne creează destinul. Din această cauză, este important să facem numai lucruri bune. Nu trebuie să uităm în niciun moment că întotdeauna primim ce oferim.Dacă fugim de temerile noastre, ce sperăm să primim în viitor? Răspunsul este: mai multe temeri.

Cu toate aceastea, în majoritatea cazurilor, este mult mai ușor să prevenim obstacolele care pot provoca suferință. Trebuie să facem lucruri care ne sperie, lucruri care vor provoca o schimbare și care ne fac mai curajoși pentru a face ceva ce nu ne-am gândit niciodată că am putea să facem.

De asemenea, este important să învățăm să acceptăm ce se întâmplă, să nu renunţăm la nimic şi să fim liberi. Trebuie să lăsăm lucrurile să curgă şi să nu opunem rezistenţă schimbărilor.

Când tristețea este mascată de fericire

 Am plecat de lângă familie după terminarea liceului, pe la 19 ani. Primii doi ani de studenție mi s-au părut foarte grei. Nu facultatea în sine, ci faptul că mă simțeam singură chiar dacă stăteam la o mătușă și aveam alături de mine încă două surori.

Într-un fel sau altul, ele m-au ajutat fără ca măcar să știe. Am reușit să îmi înving timiditatea, să mă descurc singură, să devin independentă, să “citesc” mai bine oamenii… Mutarea la oraș m-a schimbat foarte mult.

Dar se întâmplă de multe ori să mă simt singură. Adevărul este că poți să fii înconjurată de familie și prietenii, dar poate că nu vrei să vorbești cu ei despre ce ți se întâmplă. Din exterior se poate spune că ai o viață minunată, că ești fericită, că nu îți pasă de nimic etc.

Acest lucru nu este adevărat. Nimeni nu știe ce este în sufletul tău. Absolut nimeni. Poate că, adesea, nici tu nu știi! Dar continui să mergi mai departe, să faci față provocărilor vieții, să îți cauți calea ta. Te gândești că la un moment dat totul se va schimba.

Nu știi când. Este posibil ca intervalul să fie mai lung sau mai scurt. Nu ai de unde să știi. Tu doar speri! Și continui să speri. Doar se spune că speranța moare ultima!

 

Credit foto: http://www.steptohealth.com

 

 

Ea

 

Când te-a văzut pentru prima dată,

Ea a simțit că tu ești cel ales

Dar, ca întotdeauna, aparențele înșală,

Și cea care a avut de suferit a fost ea

 

Mereu ea, și niciodată tu

Dar știi de ce?

Pentru că ea a oferit ceea ce tu

Ai ales să treci cu vederea

Poeți și amanți

În lume, spune-mi, cine în păcat

n-a căzut, îmi spui?

Cine n-a greșit cu nimic oare cum

a trăit, îmi spui?

Dacă, pentru că fac rău, Tu cu răul

mă pedepsești, spune-mi

Între Tine și mine, unde-i diferența,

îmi spui?

 Omar Khayyam (Samarkand)

Singurătate?

Ce înseamnă să fii fericit? Să ai bani și tot ce-ți dorești? Să fii alături de cei dragi, să te simți protejat, să ai sprijin de fiecare dată când ai nevoie, să existe empatie între tine și cei din jur? Pe tine ce te face fericit? 

Chiar dacă nevoia noastră de a ne conecta este înnăscută, există oameni care atunci când ajung acasă se simt singuri. Ei pot avea în jurul lor alte persoane pe tot parcursul zilei sau chiar să fie căsătoriți de-a lungul vieții, dar să simtă o singurătate profundă!  

Singurătatea este o emoție umană universală, complexă și unică pentru fiecare individ. De fapt, singurătatea este o stare de spirit, care ne face să ne simțim goi, singuri și nedoriți. Oamenii care sunt singuratici adesea doresc să aibă o legături umane, însă, în ciuda faptului că sunt înconjurați de familie sau prieteni, tot se vor simți singur.

Există ceva în sufletul nostru care nu ne lasă să ne bucurăm de cele din jur. Însă, ar trebui să nu mai punem totul la suflet, să nu-i lăsam pe cei din jur să ne calce în picioare, să nu mai fim pesimiști, ci să încercăm să gândim pozitiv, să ne bucurăm de lucrurile mărunte, să zâmbim atunci când cineva străin ne zâmbește, să vedem problemele dintr-o perspectivă diferită, să iubim mai mult, să învingem răul. Așa cum spune actorul Morgan Freeman: „Ieși din umbra ta. Vei găsi lumina.”

On The Day I Die

 

On the day I die a lot will happen.
A lot will change.
The world will be busy.On the day I die, all the important appointments I made will be left unattended.
The many plans I had yet to complete will remain forever undone.
The calendar that ruled so many of my days will now be irrelevant to me.
All the material things I so chased and guarded and treasured will be left in the hands of others to care for or to discard.

The words of my critics which so burdened me will cease to sting or capture anymore. They will be unable to touch me.
The arguments I believed I’d won here will not serve me or bring me any satisfaction or solace.
All my noisy incoming notifications and texts and calls will go unanswered. Their great urgency will be quieted.

My many nagging regrets will all be resigned to the past, where they should have always been anyway.
Every superficial worry about my body that I ever labored over; about my waistline or hairline or frown lines, will fade away.
My carefully crafted image, the one I worked so hard to shape for others here, will be left to them to complete anyway.
The sterling reputation I once struggled so greatly to maintain will be of little concern for me anymore.

All the small and large anxieties that stole sleep from me each night will be rendered powerless.
The deep and towering mysteries about life and death that so consumed my mind will finally be clarified in a way that they could never be before while I lived.
These things will certainly all be true on the day that I die.

Yet for as much as will happen on that day, one more thing that will happen.
On the day I die, the few people who really know and truly love me will grieve deeply.
They will feel a void.
They will feel cheated.
They will not feel ready.
They will feel as though a part of them has died as well.
And on that day, more than anything in the world they will want more time with me.
I know this from those I love and grieve over.

And so knowing this, while I am still alive I’ll try to remember that my time with them is finite and fleeting and so very precious—and I’ll do my best not to waste a second of it.

I’ll try not to squander a priceless moment worrying about all the other things that will happen on the day I die, because many of those things are either not my concern or beyond my control.

Friends, those other things have an insidious way of keeping you from living even as you live; vying for your attention, competing for your affections.
They rob you of the joy of this unrepeatable, uncontainable, ever-evaporating Now with those who love you and want only to share it with you.

Don’t miss the chance to dance with them while you can.
It’s easy to waste so much daylight in the days before you die.
Don’t let your life be stolen every day by all that you believe matters, because on the day you die, much of it simply won’t.

Yes, you and I will die one day.
But before that day comes: let us live..

John Pavlovitz

Life is like a journey on a train

Life is like a journey on a train
with its stations, with changes of routes and with accidents!
At birth we boarded the train and met our parents, and we believe they will always travel on our side. However, at some station our parents will step down from the train, leaving us on this journey alone. As time goes by, other people will board the train; and they will be significant i.e. our siblings, friends, children, and even the love of our life. Many will step down and leave a permanent vacuum. Others will go so unnoticed that we don’t realize that they vacated their seats! This train ride will be full of joy, sorrow, fantasy, expectations, hellos, goodbyes, and farewells. Success consists of having a good relationship with all the passengers…requiring that we give the best of ourselves.

The mystery to everyone is: We do not know at which station we ourselves will step down. So, we must live in the best way – Love, forgive, and offer the best of who we are. It is important to do this because when the time comes for us to step down and leave our seat empty, we should leave behind beautiful memories for those who will continue to travel on the train of life without us.
I wish you a joyful journey for the coming years on your train
of life. Reap success, give lots of love and be happy.
More importantly, be thankful for the journey!
Lastly, I thank you for being one of the
passengers on my train!

Sursă: http://lessonslearnedinlife.com

Principiul oglinzii

Ai auzit vreodată de principiul oglinzii? Acesta afirmă ceea ce vezi în alte persoane, adică reflectarea reală a ceea ce ești tu. Cu alte cuvinte, dacă ai tendința de-a vedea anumite caracteristici în oameni, atunci ceea ce vei observa este o reflectare a ceea este în interiorul tău.

Scopul principiului este de-a permite rezolvarea problemelor cu grupuri de persoane apropiate și care aparțin cercului nostru social, indiferent dacă sunt probleme serioase sau simple. Acești oameni pot fi cunoscuți, colegi, rude sau prieteni.

Principiul de bază al legii oglinzii afirmă că inima este originea tuturor lucrurilor. Acest lucru este adevărat în cazul în care motivele pentru care am minți față de noi au legătură cu opiniile sau acțiunile altora.

Un argument destul de puternic pentru acest lucru este prezentat cu un exemplu simplu: Uită-te la modul în care cei din jurul tău reacționează la comentariile sau acțiunile pe care le primesc. Fiecare persoană experimentează sentimente diferite. Acest lucru sugerează faptul că reacțiile sunt raportate la ceea ce se află în inima fiecărei persoane.

Poți înțelege modul în care funcționează acest lucru și, de asemenea, să începi să schimbi reacțiile negative prin folosirea acestui principiu. Este vorba de a învăța să reacționezi la situații mai calm și să te eliberezi de gânduri, care sunt dăunătoare pentru minte.

Cum pui în practică principiul oglinzii:

Oamenii pe care îi întâlnim în mediul nostru reprezintă o parte esențială a vieții noastre și a ceea ce suntem ca ființe umane. Unii dintre ei pot adesea să ne enerveze cu o infinitate de lucruri, ceea ce este perfect normal.

Modul în care aceștia acționează, reacțiile și minciunile lor, și cum încearcă să controleze viețile noastre toate se simt nedorite.

Cu toate acestea, trebuie să analizăm modul în care alte persoane acționează fără să reacționăm în nici un fel. Trebuie să ne analizăm și să ne vedem greșelile din propriul nostru comportament. Este un mod minunat de a ne elibera și învăța să iertăm cu adevărat.

Blog at WordPress.com.

Up ↑